FNDC.ro dezvoltare comunitară context european

Context european

Din ce în ce mai des, la nivel european, naţional sau local, este subliniat rolul activ pe care ONG-urile trebuie să-l joace în calitatea lor de coordonator sau promotor al dezvoltării comunităţilor în care îşi desfăşoară activitatea.

Ca prioritate majoră în cadrul procesului de pregătire a aderării la Uniunea Europeană, se stipulează clar, în Raportul anual al Comisiei Europene pe anul 2003, întărirea capacităţii administrative de gestionare a fondurilor de preaderare şi pregătirea pentru fondurile structurale şi de coeziune, ce vizează în principal două aspecte:

• Pregătirea pentru trecerea la ,,Sistemul Extins de Implementare Descentralizată" (EDIS);
• Constituirea şi dezvoltarea structurilor şi a capacităţii de a gestiona fondurile structurale şi de coeziune.

Până la data aderării, România trebuie să dispună de instituţii pe deplin funcţionale pentru absorbţia fondurilor comunitare şi dezvoltare socio-economică. Are societatea civilă premise suficiente pentru dezvoltare şi acţiune în sensul dorit de comunitatea europeană? Sunt oare programele guvernamentale româneşti întemeiate pe dialog şi cooperare autentice cu societatea civilă - altminteri atât de amintită în discursul politic şi mass-media - sau aceasta rămâne doar un concept cu slabă acoperire în realitate? Răspunsurile variază în funcţie de localizarea geografică, în perspectiva nivelului dezvoltării economice şi sociale diferenţiat pe zone etichetate drept bogate sau sărace, cu potenţial sau fără, din mediul urban sau rural. Discriminarea pozitivă a condus spre direcţionarea fondurilor de dezvoltare către comunităţi defavorizate, prin programe şi servicii de asistenţă şi suport economic.

Se vizează, în primul rând, dezvoltarea capacităţii instituţionale a organizaţiilor şi comunităţii în general. Însă absorbţia fondurilor şi utilizarea acestora în beneficiul grupurilor defavorizate depinde esenţial de coeziunea actorilor implicaţi în viaţa comunităţilor. Se poate identifica cu uşurinţă nevoia de suport susţinut pentru societatea civilă. În primul rând, iniţiativele comunităţilor locale sunt destul de rare şi nu beneficiază pe cât ar trebui şi merita de suportul ONG-urilor şi autorităţilor locale. Deşi dezvoltarea asociaţiilor şi fundaţiilor a cunoscut un avânt în România de dupa 1990, un raport din 2001 semnalează, ca trăsături destul de comune organizaţiilor non-guvernamentale româneşti, slaba activitate de voluntariat, lipsa unei culturi a donaţiilor, atitudinea materialistă etc. În aceste condiţii, activitatea organizaţiilor non-profit în cadrul comunităţilor se dovedeşte anevoioasă şi mai ales dificil de corelat cu programe şi intervenţii guvernamentale de aceeaşi factură.

FNDC.ro dezvoltare comunitară context european